Filmele la care am ajuns mi-au plăcut, le recomand, dar aș îndrăzni să spun că selecția de anul acesta nu m-a impresioant la fel de mult ca cea de anul trecut. Însă, posibil să fi ratat eu acele filme care să-ți taie răsuflarea. La tête haute, un film care mi-a amintit într-un fel de Mommy prin tema adoptată, aceea a adolescentului dificil, mi-a plăcut mult nu neapărat datorită protagonistului, ci datorită lui Catherine Deneuve, care face un rol minunat. Merită văzut, cred că aș discuta un astfel de film și la o oră de dirigenție din liceu.
Un alt film, La vie en grand, tot educativ prin subiectul abordat, al copilului care se transformă în capul familiei și se simte responsabil pentru ce se întâmplă cu mama sa, neglijând ce este important și adecvat vârstei sale.
Biletele s-au dat ca pâinea caldă în cazul marelui câștigător Palme D'or, Dheepan. însă, cu siguranță vor mai exista ocazii să îl văd. Sunt foarte curioasă de abordarea aleasă de regizor, mai ales că filmele pe care le-am mai văzut regizate de el, Rust and Bone și Un prophete, au fost foarte diferite, dar la fel de intense. Cel din urmă poate părea ușor ciudățel însă surprinde foarte bine instinctul de supraviețuire și capacitatea de adaptare a oamenilor.
Vreau să vă povestesc mai pe larg despre unul dintre filme, la fel de educativ din punctul meu de vedere - aparent, fără să-mi doresc, doar astfel de filme am ales din festival. Filmul se numește Mustang și surprinde excelent familia tradițională, pentru care "gura lumii" e mai presus de fericirea copiilor, mai presus de educație, mai presus de adaptarea la vremurile actuale. Filmul este propunerea Franței pentru ediția 2016 a Oscarurilor, la categoria Cel mai bun film străin și sper să intre pe lista nominalizaților.
Mi-a plăcut foarte mult abordarea regizoarei, de a nu transforma protagonistele în personaje cărora să le plângi de milă prin modul în care reacționează și se comportă, ci să le plângi de milă din cauza contextului în care sunt blocate, sau mai bine zis, ținute prizoniere.
Filmul prezintă o familie tradițională turcă, însă la fel de bine ar putea fi din orice colț al lumii, nu este vorba despre asociere cu religia, ci despre cum educația, valorile acceptate/neacceptate, comportamente încadrate la "rușinoase" și sancționate în consecință influențează viața a 5 surori.
Copilăria, adolescența, consumarea iubirilor adolescentine se consumă chiar și sub auspiciile impuse de familie, filmul fiind presărat cu multe momente amuzante, copilărești, care îi dau și mai multă savoare.
Aș spune că este un film feminist, însă fără a fi exagerat, fără a blama sau a arunca cu noroi în sexul opus, religie sau importanța familiei ci ne arată inadaptarea tradițiilor și consecințele ce decurg din asta în societatea actuală. Este suficient de subtil astfel încât să te lase să tragi anumite concluzii singur.
Până data viitoare, spor la vizionat și gustat filme!
Ana
Comentarii
Trimiteți un comentariu